43

27 august 2017

Da sunt foarte bucuros. Cred ca Dumnezeu nu cere nimic. El doar ofera. De credem ca nu se poate el  tot ne arata că nu e așa. Ce nu înțelegem este ca ceea ce devine limita. Vrem mult dar nu oferim. Vrem o tona de sine dar nu ne uitam ca dam pe dinafara de mandrie. Facem treaba dar nu ttne de suflet. Voi incerca sa spun ceva. Nu dam fară sa primim. Voi încerca sa explac ceva. Nu stiam ce e cu mine cand m am trezit. Voiam sa fac ceva dar nu puțeam. Deodata o voce ma calmat. Se cerea de multe vietii de ce nu e perfecta. Ea este, noi nu vedem ce trebuie sa vedem. Bun ar fi sa vrem sa fim mai buni. Numai atat de putin trebuie și totul se transforma. Că nu vreau viata altfel. E foarte bine asa. De ce sa nu ma bucur de darul acesta. Ce devine greu reusim sa facem usor pt ca dumnezeu ne ajuta. Voi lasa sa curgă asa lucrurile.Cred ca vine ce trebuie sa vina. Realitatea este ca nu dorim binele sau il consideram abine, adica vrem tot ce se poate material, toata averea posibila si imposbila. Deci vrem, dar nimc ceresc, tot, luna si pamantul. Vrem stelele si numai ce e numit trecator. Vrem ca nimeni sa nu ne intreaca. Facem poate compromisuri de tare mai regretam dupa. De aceea nu avem liniste. Vrem, dar nu vrem. Se face seara si asa ne ducem timpul pe chestii efemere. In pat nu ne gasim linistea si nu stim de ce. Uite de ce, muncim dar nu ce face sa fie pentru suflet, ci doar pentru trup. Se stie ca succesul este cel ce vine odata cu mandria. Nu intotdeauna, dar aproape. Cred ca vina o purtam fecare. Ce vine ca o cerinta este credina. Fara ea nu facem minuni. Fara Dumnezeu nu suntem oameni. Nu cedam greutatilor si va sti Dumnezeu cum sa ne rasplateasca. Voi relata ceva. Stiu ca viata nu trebuie socotita ca calculele de la scoala. De ce vrem sa complicam, iese cam aiurea. De cand am vazut ca nu pot vorbi, am facut asa incat sa fac ceva. Scriu si ma simt bine si nu ma urmareste niciun regret. Bineinteles ca as vrea sa vorbesc, dar sunt recunoscator ca pot scrie. Se vorbeste desre saracie, dar nu vreau sa cred ca nu ne gandim la saracia sufletului. Ea e cea care aduce lispurile.
Nimeni nu va bunavoi sa faca fericit pe altcineva decat rar. Asa ca cream propria fericire. Va fi cam dureros sa nu cercetam viata asta ca sa o cunoastem si sa ne trezim ca puteam face mai mult. Nu stim mai nimic despre univers, dar ne dam mari ca stim. Nu suntem singuri in lumea asta. Nu e un secret treaba cu multiversul. Nu stiu daca gasim raspunsurile toate, dar macar sa cautam. Tu esti dator sa fii informat. Ce vreau sa transmit: ni s-a pus la dispozitie farmecul internetului, tehnica, multe resurse, dar noi avem limita vremurilor de mult apuse. Fara sa ne folosim de darurile acestea nu ne putem schimba viziunea. E important sa fim in pas cu noul in domenii diferite. Judecam si asteptam sa ni se faca si sa fim si nemultumiti daca se poate. Reciclam ca sa nu stricam natura, dar poate ar trebui sa ne gandim si la natura umana. La cea a sufletului.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s