Amintirile dau bune emotii. Am uitat cate am facut de-a lungul vietii. Fericirea se face. Greu nu e. Stiu ca de ceva timp despre asta vorbesc, dar eu asa simt. Ca bine e reusita cu ce te face fericit. De acum e frumos si ușor. Reusita vine oricum daca reusim sa depasim limita. Am de curand o provocare: Sa fac singur lucruri. Nu stiu cat voi reusi. De aceea e mai provocator sa traiesti viata. Nu reusesc cum trebuie dar sunt sîgur ca va fi bine. Nu de aceea scriu, scriu să stiti si voi ca schimbarile sunt bune. Nu vreau să va transmit decat binele ce va vrea schimbarea. Bun te vrea sa devii. Greu e, dar frumos. Nu am vrut sa fac ceva viu fericindu-ma sa nu ma schimb, dar schimband voi crea si mai multe. Bine e de acum. Nu ma voi mai plange. Vreau sa nu vin cu greseli de genul ca “nu am chef” sau “ca nu vreau cu ală sau cu ala”. Nu cred ca va fi atat de negru. Viata de acum cred ca va fi  mai vie. Sper sa intelegeti ca binele va birui oricum daca lucram in slujba lui. Haosul se va pierde si se va instala ordinea. Ce e uimitor e felul in care se asaza totul. De aceea trebuie sa avem curaj sa facem schimbari si sa nu ne temem de nimic ce e nou. Nu cred ca e vuiet frumos daca nu ne schimbam putin. Vreau ca fiecare din noi sa înteleaga ca e un Dumnezeu care ne iubeste si ne ghideaza în fiece moment si nu s-a pomenit vreodată sa fie altfel. Ce facem, facem cu un scop ce cere si putin sacrificiu. Cercetarile arata ca nu creierul in sine e important, ci ce facem cu el. Stiu ca poate stiti si voi asta dar eu chiar traiesc sentimentul acesta. Greu se face o schimbare reala. Ca nu bucuria vietii e viata nu. Viata e mult mai mult. E cadere, e ridicare. De aceea ce te indeamna la ceva frumos, sa faci punand astfel baza sa reusim mai mult. Cred ca nu degeaba am sa fac unele proiecte voi avea de castigat in primul rand eu. Viu vreau sa traiesc si sa fiu, sa nu trec degeaba prin viata. Ce cred sa se realizeze! Sa ni se para ca asa e cel  mai bine si nu altfel. Visul viu e si asa vreau sa realizeze, cu viața. Ce e cel mai frumos e visul. Acesta imi da speranta. Mereu. Viața se traduce astfel, se doreste o provocare. Este darul suprem al lui Dumnezeu, dar ce trebuie pretuit. Stiu ca nu e ceea ce vrem, că e greu, dar sa incercam si sa nu ne oprim din a crede. Fiinta noastra trebuie sa primeze. Nu ma refer la decizia de a fi senil si a nu vedea necesitatile celorlalti, ci de a pretui omul. De cand trebuie sa cercetez singur de ce nu fac una alta, ma gandesc mai mult ce rol are fiecare si ce important e sa cerem independenta. Cam ciudat, dar așa e si ma gandesc sa fac mereu mai mult si mai bine. Vreau sa cerem fiecare vis sa devina realitate si sa nu renuntam. Crestem daca vrem asta. Viata e ca o floare ce trebuie intretinuta cu grija si cu credinta. E un tren ce trebuie prins si macar tinut multe statii. Viu vreau sa traiesc eu de acum inainte. Sa nu uitam de minunile ce au fost create lumii sa vada ce bun e Dumnezeu si cat de frumos poti trai, visa sau spera. Cred pentru ca toti sa ne amintim de Dumnezeu si sa il iubim cum se cuvine. Aceste fapte sa le facem si sa nu frecventam fiecare  crestere. Cerul se deschide si noi trebuie sa fim pe faza altfel pierdem speranta. Sa nu ne-o pierdem nici atunci, deoarece Dumnezeu e bun si ne iubeste. Mulța credinta avem!