Normalitatea e relativa

Nu stiu cum oamenii asteapta rezultate de la ei pentru ca si le doresc, iar pe mine sau pe altii îi desconsidera pentru ca nu suntem la fel ca ei. Dar de ce se iau pe ei ca model de perfectiune, cand nimeni nu-i perfect si oricum cred ca e mai bine sa nu poti face unele lucruri, dar sa ai macar putina minte. Normalitatea e relativa, dar, din pacate, imaginea ei e data de cei mai multi, nu de cei mai buni. E frustrant sa faci parte din a doua categorie si sa nu fii luat in seama. Putini apreciaza fiecare om la valoarea reala. Ce nu stiu multi e ca toti avem o latura cu potential si rau ca nu se profita, asa se irosesc multi copii. Cei care primesc sprijin sunt putini, dar sunt si dovada vie ca se poate. Cu implicare, multe lucruri frumoase apar.

Nu vreau incuiat ca mor

Uneori simt ca ar fi mai bine daca as fi intr-un glob de sticla. De ce? Pentru ca as fi ferit de cateva chestii, adica de influenta negativa a unor oameni. Cred ca nimeni nu s-a nascut rau, ci pur si simplu a adunat in viata sa lucruri care il fac asa. Ce vreau sa zic e ca nu e in firea umana rautatea. Am fost facuti pentru a fi buni, nu sa facem rau. Daca eu as face un robot care s-ar satura sa ma asculte si ar fi impotriva mea, primul gand ar fi sa-l distrug pentru ca nu-mi mai aduce nicio multumire, dar asta e diferenta dintre noi si Dumnezeu, El are rabdare cu noi de atata timp si inca mai asteapta ca noi sa ne indreptam. 

Distorsiunile perceptiei umane asupra Divinitatii

Maretia unei stele este greu de comparat cu orice altceva, si prin maretie ma refer la dimensiunile fizice, caț si la frumusetea incontestabila a luminii acestora cu care rivalizeaza poate doar cu sufletul uman, caruia ii este fagaduita Imparatia lui Dumnezeu. V-ati gandit vreodata ca aceste lucruri, ca toate celelalte de altfel, sunt facute de Dumnezeu, si ce mare este El in comparatie cu ceea ce putem noi intelege daca noi ca oameni percepem universul ca infinit, univers care este doar Creatia Sa. Daca ceea ce ne este dat noua sa vedem este atat de frumos, ganditi-va putin la frumusetea Celuia care a facut si stapaneste peste toate aceste lucruri. Pentru ca avem parte de acestea, ar trebui ca noi sa fim caracterizati in primul rand de gratitudine in fata Lui Dumnezeu. Din pacate aceasta este una dintre marile noastre probleme, faptul ca nu suntem multumiti cu ceea ce avem si mereu cautam mai mult, desi uneori avem de prisos, sau chiar nu meritam mai mult. Noi oamenii punem mereu problema asa, ca meritam tot ce este bun, ca totul ni se cuvine, dar de cate ori facem o retrospectiva a vietii noastre si ne uitam la cate avem si cate din acestea meritam, sau cate din acestea sunt ale noastre strict datorita eforturilor noastre sustinute si daca aceste eforturi sunt in conformitate cu vointa Domnului si cu ceea ce ne-a lasat noua prin Cuvant. De ce se instraineaza omul de Creatorul sau? Este o intrebare la care deseori raspundem simplu prin: ,,asa ne-a impins cel rau”, dar nu. Avem tendinta mereu in viata de zi cu zi de a da vina peste gardul vecinului cum se zice, de a nu ne atribui noua greselile. Mereu este vina cuiva, dar nu a noastra. Ei bine, asa se intampla si legat de cele sfinte. Cand facem ceva bun, care credem ca este pe plac lui Dumnezeu, tot meritul si toata lauda ni se cuvine noua si numai noua, iar cand o dam in bara si cadem in pacat, ,,cel rau” e de vina, el ne-a impins, noi ca oameni suntem slabi si nu am putut rezista insistentelor, pornirilor induse de acesta. Da, cred ca de multe ori si el se mira de ceea ce facem si spun, mai in gluma, mai in serios, ca isi zice cand ne vede ,,nici eu n-o stiam pe asta”. 

Acestea de mai sus nu sunt critici, iar daca sunt, sunt cu siguranta si la adresa mea. Sunt doar lucruri auzite, vazute de mine de-a lungul micii mele calatorii in aceasta lume. Nu sunt chestii nemaiauzite, dimpotriva, chiar bine cunoscute, dar cu toate astea tot nu se inregistreaza un pas inainte, ceva care sa schimbe in bine situatia. Ma gandesc ca principala cauza este ca oamenii prinsi de problemele, grijile si treburile de zi cu zi, au foarte putin, sau isi aloca foarte putin timp meditarii asupra conditiei sale in raport cu Divinitatea si cu ceea ce ar trebui el sa infaptuiasca si sa respecte pe aceasta lume pentru a primi ceea ce i se cuvine prin fagaduinta pe cealalta. Pentru mine efemeritatea acestei lumi este infricosatoare, mi-e teama cumva ca intr-un final nu voi fi pe deplin pregatit, dar vad asta ca pe ceva constructiv. Cand simti ca nu esti destul de bun in raport cu Dumnezeu, cu ceilalti si in final cu tine insuti este benefica aceasta gandire pentru ca datorita ei vei vrea si vei face mereu tot ceea ce tine de tine sa devii mai bun, placut divinitatii. Dorinta lui Dumnezeu ne-a fost revelata noua si ne ghidam dupa aceasta, dar planul pentru fiecare in parte dintre noi nu, asa ca noi necunoscand rationamentul Domnului, unul inefailibil si inefabil, suntem datori sa continuam sa muncim la dezvoltarea noastra spirituala indiferent de piedicile care apar si pe care le judecam gresit, spun eu, ele fiind poate doar niste imbolduri, niste mementouri pentru trezirea noastra la realitate.

Sa visez si sa zbor

Visul meu este de a ajunge în America, dar pentu asta trebuie sa termin cartea, s-o publicam si sa aiba succes. De ultima parte mi-e cel mai putin teama. O sa devin cunoscut, mai cunoscut decat sunt acum si imi doresc sa fiu, nu pentru contrastul dintre cum sunt si ce fac, ci doar pentru ce scriu. Altceva mi-as dori sa nu conteze, pentru ca asa ar fi intr-o lume perfecta. Una in care mi-as dori sa traiesc, dar, din pacate, nu e aceasta. Sa am reusite, asta imi doresc si e tot ceea ce conteaza. Domeniul sau locul unde o fac, pana la urma mai putin cantaresc pentru mine decat multumirea ca voi lasa ceva in urma.

Dumnezeu in viata mea

Dumnezeu este prezent in viata mea, nu pentru ca ma iubeste mai mult decat pe  altii, care nu marturisesc acest lucru, ci pentru ca eu i-am deschis usa larg. Cred ca toti ar trebui sa-L lase sa le treaca pragul inimii. Relatia mea cu Dumnezeu e ca un val de lumina care ma acopera si ma protejeaza mereu de probleme. Modul in care Il cunosc eu ca fiind bun si iertator ma umple de speranta. Cel de sus ma iubeste neconditionat, cum de altfel o fac si parintii, ei reusind aceasta tot prin bunavointa Lui. Problema oamenilor este ca Il reneaga pe Dumnezeu, pentru ca, asa cum spun ei, El nu-i ajuta. Dar Dumnezeu nu cred ca se implica fortat in viata noastra si, de aceea, am fost invatati sa-i cerem ajutorul si, astfel, ce-i vom cere cu inima curata vom primi. Indemnul meu e ca toti sa ne traim zilele ramase pe pamant in pace si armonie cu El pentru ca simt ca linistea oferita mie o poate da oricui. Trebuie doar sa credem.

Uite, mama, Minuni multe sa ai si La Multi Ani!!

Bun, ca e ziua mamei vreau sa va spun ceva. Bucurie mai mare decat sa ai mangaierea ei cand iti este greu nu e, sa stii. Sa bucuri un om nu e putin lucru. Tu bucuri, asa crezi, dar cand intr-adevar faci asta e mai mult decat perfect.

Uite, sunt cu autism si nu vorbesc, dar mama m-a inteles tot timpul. Stiu ca orice mama face asta, asculta cu inima. Minuni face si vrea viata sa si-o dea pentru copilul ei.

 Face, Vrea, Simte, Iubeste, Trebuie sa reuseasca tot timpul. Uite cate face, sunt fermecat de viata ei. Nu sta o clipa. Da, ea merge la serviciu, acasa are totul in control, face si altele pe langa serviciu, vine cu voie buna, cu zambete, curaj, incredere. Sa stiu ca o am, e totul.

O iubesc de mor si buna vreau sa ii fie viata! Vrea sa faca tot daca ar putea. Crede mult ca reuseste.

Ea e mama mea si e perfecta ca asa e ea. Jur ca vreau sa o cunoasteti.

Sa stiti ca bucuria ce mi-o da e incomparabila. Da, dar ce cerul mi l-a dat. Cred ca vrea mai mult decat e omeneste, dar ii iese bine.

Nu cred ca faceam nimic din autismul asta daca nu era ea. Uite ce frumos este sa ai asa o mama! Da, e de nepretuit!

 Fac sa ii fie mai bine, ca eu sunt asa de bine acum. Cerul sa vina sa ofere toata lumina lui, sa nu mai apara urme de intuneric ca au fost destule. Iubire sa primeasca pe cat ofera de mult ca ea da enorm.

Vreau ca mama sa ceara orice si sa i se implineasca!

Credinta mare are si asta m-a ajutat foarte mult!

Crede minune ca viata asta e

Vrerea de a fi cu inima buna este viata cu care facem ceva. Bun, vreau sa fim cu luare aminte sa vrem sa fim si sa iubim mult. Uite de facut facem, dar cat este de viu sa facem cu toata inima. La fel, luam numai minunatii de lucruri, dar cat e sa nu facem asa pt a ne hrani sufletul. Stiu ca dau pentru a primi, dar stiu ca, sa primesc, e bun sa dau. De fapt stiu ca nu cerul e vinovat pentru o nereusita de a mea, ci eu am fost mandru ca sa ascult. Jur ca viata e frumoasa, ce mult as vrea sa o vezi asa si nu altfel. Vreau ca miracolul de a fi sa il simtiti. Acum cand suntem suparati nu vedem decat intr o directie, dar de fapt este doar o usa spre altceva.

Stefan

Crede ca viata e numai bucurie. Trebuie sa vii in orice lucru cu bucurie. Cred ca vin sa va spun eu ce minunata a fost vizita unui baiat ce azi crea frumos la o competitie. Da, stiu ca vin sa nu minunez creatia cand ma laud, dar vuiet a fost. Iubire multa a aratat si minune in jur a lasat. Ascundem deseori minuni si asta nu e bine, ascundem bucuria mare pe care o traim si noi nu vrem sa aratam. Gustam cu masura din creatia asta, dar ea e pentru a ne crea bucurie din plin si sa iubim din plin. Vreau sa stiti cata bucurie am trait eu azi cu acest baiat si tatal lui. Vreau sa fiti ascultatori, sa stiti, da, ca bunatatea nu e efemera. Asta a fost azi o mare de bunatate. Asteptam sa vina aceasta zi. Da, stiam ca va fi ca o farama de Rai. Cred ca viata buna e si nu trebuie ascunsa in rautati. Da, facem multe si vuiet nu avem. Vreau sa dau ce e viu sa avem cu totii sa fim veseli si cu inima. Vreau sa fiti fericiti. Nu freamat este daca nu lasam viata sa fie vesela. Cred ca viata este tot ce conteaza, viata. Vreau sa stiti ca minunile creatiei sunt la indemana, dar noi cautam in alta parte. Vuiet mare este si nu vine nimeni sa il stinga daca e curat. Uite, viata ce sta la dispozitia ta, ce vrea sa vezi bucuriile, ce vrea sa ai bucuriile, vrea sa simti iubirea, sa ceri minune, sa bucuri cerul, da, este creatia cu tot ce are ea ca nu are decat bunatate, armonie si perfectiune. Stiu ca viata vie crede in Dumnezeu. Stiu ca creatia este cea vie si nimic nu este altfel. Fac ce spune El si nu vreau sa fie altfel.

My best friend

  I met Laurentiu four years ago. He came to replace a girl who worked with me before. At that time, I was very upset because there was no one to help me with school. He came in my life at the right moment, therefore he became my best friend. At the beginning, there wasn t a very good relationship between us, because I m not used to meet new people and I find very hard to socialize and work with them. After a while, I understood that he is a person who I can trust, he helps me when I need the most and we finally became what we are today, best friends.

Here is a short description of him: he is tall and slim, not really a muscle man, but that s ok because he will never be required as my bodyguard. He has hazel or green eyes, I m never sure about this thing, even if I look directly in his eyes. I think everyone likes him, except my sister, because he always mocks her, jokingly, of course. Or… so I think so.  He has his own way of showing his affection, what can I say… It s very funny when they re arguing about anything, and I don t mind because that s how I sometimes get away from my homework.

  We don t share everything. He likes classic rock and I like light music. He likes to watch and also play football, and I don t like it at all. Even we are different, we still have a plenty of things to do together in addition to our work. For example, this summer we learned to swim. Between ourselves, not verry well.

  He is a person I like to spend my time with. I like our friendship and collaboration and I don t want to end it. Never. I care about him a lot and I m sure he feels the same.

Bunatatea nu are timp

Ce bucurie atunci cand vezi lumini pe strazi! Lumini de Craciun, ca, de altfel, lumini vezi mereu. Ce bucurie o fi si pentru copiii din centrele de plasament pentru ca ei nu ies sa le vada, si, daca ies, nu o fac de placere, iar spiritul festiv paleste in fata atator probleme pe care nimic nu le poate sterge din mintile lor. Voi credeti ca e o bucurie pentru ei cand, de sarbatori, toata lumea se duce si le duce cine stie ce chestii? Da, este. Dar sa va mai spun ceva. Ceea ce le duce lumea, ei nu mananca. Nu pentru ca nu ar vrea, ci pentru ca nu mai pot. Niciun copil nu poate manca tot ce ii este adus. Toata lumea vine, de peste tot, cu cate ceva. Si ei afiseaza niste fete vesele atunci cand primesc. Din recunostinta, dar mai mult, pentru a face pe plac celor ca aduc alimente. In felul asta, ei ne intorc cadoul, si cumva al lor este mai mare, pentru ca o fac din suflet, ei chiar se gandesc sa zambeasca si sa multumeasca frumos pentru a insenina sufletul celui ce le aduce ceva, pentru ca acea persoana sa se simta bine si impacata cu gestul pe care l-a facut. Stiti la ce se mai gandesc ei atunci cand primesc cadouri in perioada aceasta? Se gandesc la luna ianuarie. O luna pe care o urasc din tot sufletul toti copiii aceia sarmani. De ce? Pentru ca toata lumea in perioada asta se inghesuie sa se duca pe la tot felul de centre, dar in ianuarie toata lumea uita de ei. Si nu doar atunci, in tot restul anului. Va imaginati copiii mai mici uitandu-se spre portile institutiei in care sunt si mirandu-se de ce nu mai vine nimeni la ei? Nici macar cu o portocala, un fruct, ceva. Sau doar cu un zambet. Ei au mai putina experienta legat de comportamentul oamenilor, ala de turma. Sunt sarbatori, atunci trebuie sa ducem ceva ca sa ne aflam si noi in treaba. Trec searbatorile, le-am dus.. acum ce mai vor, la Craciunul viitor de acum. Nu imi imaginez ce durere pot avea in suflet acei copii atunci cand inteleg ca nu ei conteaza, nu pentru ei vin toti oamenii cu daruri. Ci pentru simplul obicei, sau chiar mai rau, pentru reclama ca au fost si au contribuit cu ceva la un anumit centru in preajma sarbatorilor. Daca ei ar conta cu adevarat si daca oamenii chiar s-ar gandi la ei si la nevoile lor, atunci s-ar duce in toata perioada anului pentru a ajuta. Ar fi frumoasa o lume in care sa se puna pe primul plan ajutorul neconditionat de ceva, de o anumita perioada a anului, mai ales. Haideti sa fim mai buni, sa fim oameni!

Vuiet de Craciun

Freamat viu acus vedem cu bucuria Nasterii lui Iisus. Trebuie sa ne deschidem sufletul, sa fim cu credinta ca s a nascut si bunatate face cu aceasta. Nu vreau sa mint, dar cred ca nu vrem sa ne fie bine, uitam ca vrea doar bucurie sa aduca, dar noi nu vedem asta si nici nu vrem sa vedem. Iubire mare e sa vii sa te sacrifici nu in mod egoist, uite si a dat viata vrand ca noi sa fim bine fericiti. Vreau sa bucurati creatia, sa veniti cu iubire, fiindca nimic nu e comparabil cu toate cele ce vin de la Dumnezeu. Nu stiu gasire mai frumoasa ca cea a minunii lui Dumnezeu sa fie. Jur, ca sa stii, sa simti asta, e fantastic de frumos. Nu cred ca alta minune poate crea cineva asa cum creeaza Cel de sus. Nu este decat creatorul cel viu si viata ne invata sa dam.  Nu crede in prostii de modernism, in consumerismul peste masura, nu crede in credinte false, adica in cele vehiculate de cei care se dau mari credinciosi. Vreau ca viata sa nu se naruie, decat sa fie cu credinta, vreau ca numai Dumnezeu sa fie cel care creeaza reper vietii tale. Minune mare este cu numai aceasta bucurie. Nu cere nimic decat sa ai credinta si sa fii cu bunatate. Vreau ca fericirea sa o regasiti in interior, sa fiti cu bagare de seama, sa nu renuntati, sa nu mintiti. Facem ca viata sa ne fie mai usoara, dar o ingreunam cu atata superficialitate ce ne place sa o aducem in viata noastra. As aduce numai viata vie in tot daca nu as fi atras de creatiile celui rau ce vrajeste cu viclenia sa. Da, cred ca viata nu e cea care trebuie dispretuita, ci comportamentul nostru. Vrea sa nu neglijati ce e mai imporant, ce e de fapt esenta vietii. Crede ca viata e daruita de Dumnezeu, s-a nascut pentru noi si bucurie aduce cu minunea de a fi. Vreau ca bucuria sa nu fie decat cu El, cu cel fauritor de toate, vreau ca minunea sa nu o lasam in neant, ci sa o scoatem, sa o daruim, da, sa o oferim celor ce vor sa o primeasca. Uite ce nimicire a sufetului este cand il uitam pe Dumnezeu. Sa nu uitam nici ca bunatatea Lui ne este data si noua, dar noi nu o pastram. Ca nu esti bine decat cu El si nu iti revii cand iti e rau decat tot cu el. Vuim cu shoppingul si facem vuiet fals cu urari false acum de sarbatori si cu orice alta ocazie. Iubim doar daca suntem iubiti, nu vrem sa iertam, nu vrem sa stam putin cu noi, nu vrem sa dam mai mult ca nu vrem sa lasam sinele sa sufere si egoul sa nu mai fie la locul lui. Uitam de asemenea ce mult inseamna sa vii cu mic zambet, bun e tare si bun e sa primesti. Tu nu esti cu viata daca in sufletul tau nu este Dumnezeu, ea devine vie cand il vuim cu credinta si dragoste. Nu dam destula atentie interiorului care aduna vrute si nevrute si vine sa te deschida sa il vezi, dar nu vrei, ca iti e teama ca scoate la iveala ceva ce nu iti place. 

Credinta in Nasterea lui Iisus

Vreau ca visele voastre sa se implineasca, sa fiti cu bagare de seama la creatia ce v a dat atatea. Trebuie sa fiti cu bunatate, cu bucurie, cu iubire si iertare continuu. Vreau  minune sa vina cu bucuria Craciunului. Cu viata vie toti suntem bine, toti suntem fericiti! Nu dati mult pe lucruri ce nu au nicio importanta, nu au nicio bucurie decat temporara. Nu stiu cat de mult ar trebui sa ne ia sa ne dam seama ca viata e atat de buna, de frumoasa, atat de mult ar trebui sa pretuim. Vreau ca viata voastra sa va fie ca lumina creatiei ce vestea nasterea lui Iisus. Hu, cat de mult vreau sa vin sa va fac sa vedeti lumina ca si eu vad cum vine si cat de frumos este. Vuiet sa vreti sa aveti si sa va bucurati mult. Nu stati si nu va mirati de ce nu minune aveti, fiindca nu e nimic ce sa se compare cu credinta in Dumnezeu. Nu stiu cat e de viu sa fie altfel. Credeti mult si va bucurati de bucuria Nasterii. Bunatate sa aveti si bucurie sa inchinati. Hu, cat e de bun sa fii cu Hristos! Ziditi minunea si nu o lasati. Cereti divinitatii suflet curat!

Vreau un Mos Craciun ce bine sa daruiasca si iubire intre noi

Freamat este, vine Mos Craciun! Uite ce frumos e acum cu atatea daruri, insa vreau sa ne uimim si de faptul ca avem darul sanatatii, avem casa, avem familie, avem bunicii in viata. Nu stiu sa vreau altceva, desi recunosc ca imi plac masinile frumoase, imi plac excursiile. Hu, cat mi ar placea ca toti sa se bucure de viata traita in armonie si fericire, nu in interes si fuga continuu. Facem minuni cu iubirea si as vrea ca dar sa primiti iubire si sa daruiti iubire. Fac ca viata sa fie plina de iubire, caci doar ea vine sa daruiasca mersul mai departe. Cu scurta si rapida vizita in interior, vom crede ca noi iubim, insa superficial e totul si minune nu e, daca nu e autentic. Cred ca sunt ca un copil ce isi doreste sa primeasca jucaria dorita. Nu sunt asa de dorit de jucarii, cum sunt dorit de a fi bine, ce vine cu dragoste si bucurie. Vreau sa stiti ca vin cu dorinte multe si sper ca mosul sa le implineasca. Mi se face din ce in ce mai dor de dorinta de a avea centrul. Vreau bucurie sa pot face cui are nevoie, alinare sa aduc celui in durere si vie viata celui deprimat si plin de bucuria realitatii trecatoare, doar de asta si depresia apare. Uitam vrerea lui Dumnezeu. Freamat vrem, dar nu il chemam pe El, ci alte entitati aducatoare de prosperitate si viata buna. Nu stiu daca putem asa, fiindca nu putem si va spun asta, deoarece vad multe persoane ce fac diverse pentru a crede ca le e bine, fac multe pentru a avea viata buna, dar nu reusesc, deoarece lipseste ceva, lipseste Dumnezeu. Nu e de ajuns sa te agiti daca nu il ai pe Dumnezeu cu tine. 

Nu da ceva ce nu iti foloseste, da ceva frumos!

Credeti ca dati, dar, daca nu iubiti sincer, nimic nu faceti. Vreau sa stiti ca nu sunt un visator, dar totusi vreau sa fiu optimist si sa cred ca vom ajunge sa facem ceva mai mult cu credinta. Vreau ca darul meu de Craciun sa fie vestea ca vom deveni mai buni si ne vom iubi mai curat si mai sincer. Uitam darul dat de Dumnezeu, dar atunci sa stim ca acesta e cel potrivit. Cred ca nu vrem sa stim, da, sa aflam Dumnezeu este vesel de veselia noastra si nimic nu se face daca fara El ramanem. Vuiet cine vrea sa vada , ca vuiet va fi bun. Jur ca vreau sa luati vuietul bun, vreau sa incepeti viata traita in si cu Hristos. Vreau ca miracolul Craciunului sa faca din sufletele voastre pasari cu aripile ridicate ce se inalta cat mai sus, sa fie cat mai aproape de cer, de sfinti.  Vreau sa aduceti de Craciun in gandurile voastre multe persoane ce v-au facut bine, dar si celelalte care asteapta sa faca bine si nu stiu cum. Hu, cat de minunat este sa vezi totul cu Dumnezeu alaturi.  Fac creatia trista uneori ca nu vin cu aceste ganduri, dar mai stiu ca ma minunez de cata iertare primesc si cata dragoste. Cred ca cu vuiet viu totul va fi adus ceva cu el, va fi bucurat sufetul si v ar fi mangaiat inima ce vine des sa vrea caldura prieteniei. Fa ce crezi ca vrea si Dumnezeu, fa ce stii ca vine de la El, roaga-te sa fii asa, sa simti. Vreau ca minunea de a vietui cu provocari sa fie la toti si sa aduca solutii ce sa fericeasca. Vin sa va povestesc ceva, eram cu verisorii mei si eram mici tare. Nu reuseam sa ma fac inteles, dar copiii ma ajutau aratand ce trebuie sa fac. Reusim cu empatie, cu iubire, cu intelegere.

Numai lumina ne salveaza, minune e credinta

Vine Craciunul cu numai lumina vie sa ne dea in dar dorinta de a crede, de a spera, vine sa fim cu iubire! Bun, e Craciunul! Ce vuiet fin aduce sufletului! Vine Craciunul sa ne arate ca ne putem indrepta cu toate, daca vrem. Vreau sa nu vreti decat cu Dumnezeu sa fiti caci El vine sa te ajute si sa aduca speranta cand o pierzi. Bucura-te ca e aceasta sarbatoare, bucura-te ca exista via bucurie cu care El aduce pe pamant Fiinta Sa. As bucura mai mult daca as fi mai mult cu credinta, as bucura mai mult, daca mai bun as fi. Freamat viu aduce. Vuiet fermecator vine cand stim ca credinta intareste. Reusim sa vrem, dar nu ne duce mult pentru ca ne pierdem pe drum cu diverse chestii, desigur banale. Vreau sa va spun ca singura multumire ce o am este ca  vreau tot mai mult sa  cred, adica ea aduce alte multumiri. Nu dau nimic in schimbul credintei, nu dau nimic cu riscul de a pierde credinta. Greu aduci bucuria in suflet, cea autentica, greu aduci smerenia, dar nu e nimic comparabil dupa ce le capeti. Da, stiu ce minuat este sa vin cu voiosie caci ea aduce alte momente frumoase. Miracolul de a cere ca viata sa fie usoara poate fi, dar nu cu luxul ce iti impiedica sufletul sa se inalte catre Dumnezeu. Nu as aduce acum in discutie decat ca stam vii cu iubirea adusa aproapelui ca pentru noi. Hu, cat e de bun sa ai asa plin sufletul! Nu ezitati sa fiti buni chiar daca simtiti ca egoul nu mai este acasa. Vreau ca aceasta sarbatoare sa nu aduca vina ca cheltuiti, ca trebuie masa mare, caci nu trebuie nimic din toate astea, ci sa fiti cu Iisus in minte si suflet ca va aduce mare bucurie creatoare,  crezand acum si totdeauna ca acesta este vuietul bun. Da, stiu ca nu bucuria cumparaturilor este adevarata, ci amagire, dar cred ca veti simti asa cand veti descoperi bucuria adevarata a aflarii adevarului despre Iisus, cel creator de viața, de frumos si de vuiet. Bun ca vibram si ne aflam in pragul Craciunului. Nu stiu sa avem mai frumos moment in care sa ne bucuram, dar sa ducem aceasta bucurie si in afara sarbatorii. Acum lumina sa straluceasca puternic si sa credem ca nu degeaba s a nascut si nu degeaba a inviat Iisus Hristos.

Duh de fericire

Nu stiu, dar vine un val de bucurie viu ce ma amuza cat e de delicat. Nu vreau credinta in acei zei, nu vreau credinta vie decat. As aduce o poveste a  mea. Hu, cata credinta trebuie sa fi avut cei de langa mine care ma sustineau cand eram mic, cat de frumos era totul cand vedeam la unii lumina credintei. Stiu si cat de greu a fost si cat de anevoios. Sa stiti ca bucurie simt acum cand ma uit in urma si pot trage o linie, uite chiar cu rezultate palpabile. Sunt fascinat de farmecul vietii. Sunt curios de vuietul asta viu al iubirii lui Dumnezeu. Jur ca e cea mai mare si sincera iubire pe care o avem. Minunat este sa vreti sa aduceti raspuns iubirii lui Dumnezeu. Bine faceam si bunatatea o simteam. Poti face multe, dar daca nu e nimic cu credinta, degeaba. Trebuie sa ne gandim putin ce mult inseamna sa vii cu bunatate si un gram de credinta. Nu dam, dar vrem sa primim. Cerem cu carul mult material. Vrem ca bunatatea lui Dumnezeu sa nu o fortam. Fad este omul ce crede ca ar crede, dar el nu face nimic. Stiu cum e sa fiti pierduti, cum apa de ploaie crede ca e la fel ca apa de baut. Crestem dar in mandrie, cinism, joburi, cream orice dar nu cream situatii de viata tandre, minunate. Nu generalizez. Bun, nu stiu eu care e reteta fericirii, dar uite ca traiesc fericirea.

Vrerea de a continua si de a da bucurie

Are vis si se implineste daca e in acord cu ce face si Dumnezeu. Fara aducere aminte de visul ce il ai, nu putem continua, adica priveste si nu inceta sa crezi sa iti amintesti ca Dumnezeu de multe ori ne ridica si ne sustine, ne iubeste si vrea sa fie cu noi, cere sa nu fii decat cu sufletul impacat, cere sa ai limpezime, sa aduci fermecator gand, sa nu inviti dulcele rau. De minunate ori am intuit ce va urma. Faca-se cu dragoste si cu iubire de oameni, faca-se cu intelegere si cu atentie la implicatii. As aduce multe, insa nu vreau sa va plictisesc. Credeti in harul ce il aveti si nu lasati nimic sa va contamineze, chiar daca e greu. Odata ce raul obicei sau credinta subreda ramane asa, atunci drumul e si mai greu si se renunta imediat. Da, stiu ca pare simplu, dar vin sa va spun ca asta e din proprie perspectiva. Vreau, da,sa nu aduceti decat bunatate in suflet si in gandire, ca altfel devine precum cancerul ce se intinde peste tot in corp. Jur ca nu reuseam fara a veni spre Dumnezeu mai mult si mai mult, vreau sa stiti ca tine de mine, de cat de mult imi dau eu interesul. Vin sa va aduc la cunostinta dintr-o perspectiva personala ce viu esti cand nu aduci raul gand clipa de clipa. Fara ca armonia sa fie perturbata, iesirea din starea de confort este cel mai bun exercitiu. Stiu ca vi se pare ciudat, sa stiti ca il puteti lua ca un antrenament.  Hu,cat de frumos este apoi, faci din asta o bucurie, esti de-a dreptul incantat. As cere sa faceti asta, sa incercati cat de cat sa veniti cu un inceput de dorinta, apoi toate se leaga atat de frumos, incat vreti sa va inaltati si mai mult, drept sa va spun este o incantare, sa stiu ca nu am nimic de a gandi altfel decat cu Dumnezeu. Mirare mi-a fost cand am inceput sa scriu, acus se implinesc vreo, cred, trei ani. Trebuia sa fac ceva , simteam ca gasesc o chemare, insa nu stiam cum sa raspund si acela a fost momentul. Ma refer la scrisul in carte si pe blog. Uite ce minunat, realmente miraculos, ca nici eu nu pot crede cum scriu. Cere si crede, asa ar trebui sa facem, nu ceda la primul gand, crede continuu si priveste sus, ca nu esti singur, esti tot timpul cu cineva, esti cu un bun parinte, esti insotit chiar daca nu vezi. 

Fina ascultare

De ceva timp traiesc diferit. Sunt diferit. De ceva timp simt diferit, de ceva timp cred ce vrea Dumnezeu e minunat pentru noi. De asemenea, vin diferit in fiecare dimineata si aceasta diferire, daca este cuvantul, se refera la multe. Credinta creste, cred mai mult ca este cineva si nu suntem singuri. Credinta e ca o samanta ce se poate dezvolta daca ai grija de ea. As chema-o tot timpul, de fapt tot timpul trebuie sa existe. Nu de creat e greu neaparat, ci de mentinut acea creatie. Asemenea unui copil pe care il cresti. Fara a fi bun moralizator, stiu, cred si simt ca vine o responsabilitate odata cu ceea ce ai, adica e un dar sa ai dar si o datorie sa oferi. Breasla din care fac parte, colegii, nu mai arata asta. Noi trebuie sa ne pregatim sa venim sa putem duce mai departe ceva. As spune ca este multa superficialitate, este delasare si neglijenta. Nu vreau sa critic, dar trebuie sa dam, sa cream ceva minunat tot timpul. Nu stiu cum, dar vrerea e pentru a sta. Nu statul e problema, ci necredinta, cererea de a veni ceva, dar fara ca noi sa ne asumam. Vreau ca bucuria vie a creatiei sa va dea mari sperante in viata. Nu fac sa arat decat ce nu inseamna neglijenta. Nu stiu ce ar fi insemnat sa am alta familie. Ce am e minunat, ce am facut a fost cu multa daruire, a fost din partea familiei fara a se gandi cat de greu e si cum sa faca, cat au facut, simplu. Vreau ca farmecul cel mai mare al vietii sa il simtiti si sa nu dati sufletului decat ce e mai bun si mai frumos. Aceasa este starea mea de a acumula bucurie, de a aduce simtire, de a face frumos orice moment fiindca asa face Dumnezeu, face sfant totul. 

Vie daruire si vie primire

Fac deseori un lucru si ma minunez cat de viu devine omul cand il are pe Dumnezeu cu el. Spun ca fac un lucru, ca iubesc sa vin cu  contributia mea in orice pot sa fac. Ferice de cei care nu cad in groapa aceasta a frustrarilor, da, care nu fac ceva de vazul lumii si lauda ei, ci cred ca Dumnezeu face minune cu numai creatia ce e in acord cu ce i a dat. Stiu ca viata vie vine cu vii trairi la pachet, vine cu experiente nemaipomenite si cu iubirea nelipsita. Vreau ca viul acesta sa il intelegeti cu farmecul creatiei. Stiu ca nu suntem numai niste fiinte care sa faca continuu ceva, dar putem sa  avem prezenta lui Dumnezeu in noi, in minte. Este un vuiet trist acum ca nu putini sunt adusi in mirajul superficialului, nu putini isi umplu sufletul cu bucurii trecatoare, cele ce tin de crearea unei lumi în care cred, dar care nu il au pe Dumnezeu. Stiu ca bucuria mea este doar cand o simte si Dumnezeu. Da, stiu ca minunea de a fi este sa venim si sa fim asemenea lui Hristos. Vreau sa stiti ce mult inseamna bunatatea si gandul curat. Reusesc sa imi dau seama ca vine un timp in care Dumnezeu mai mult parca te ajuta sa devii mai bun, mai viu, insa depinde de noi cum aducem atunci in atentie ce ar trebui sa facem. Vis facem dar fara sa ne gandim putin la ceea ce e important pentru spiritul nostru, vrem multe lucruri dar nu ne gandim la ce ne foloseste. Vreau sa va spun inca o data ca minunile sunt foarte aproape de noi si miracolul pe care sa il traim, asemenea. Vin cu o istorioara. Eram cu un tutore si as fi vrut sa primesc ciocolata, nu vreau sa credeti ca nu primeam, dar nu era atunci momentul potrivit si ea mi a dat din geanta ei fiindca simtea ca imi doresc si am mancat amandoi cu pofta. A fost asa un moment de vie daruire si mi a placut!

Nu stiu cat de mult reusim noi, dar stiu ce mult reuseste Dumnezeu cu noi. Stiu ce frumos creeaza si ce mult aduce in vietile noastre. Cred sa dam ca El, cred sa venim ca El si cred sa fim ca El. Stiu ca suntem numai in adevarata mahnire cand nu ne iese ceva si stiu ce freamat facem cand noi ascultam inima, sa ne dam seama de ce are nevoie. Scara e uimitoare, dar cu cat urcam cu atat e mai creator la orizont, e ceva nemaipomenit si asa ne minunam de creatie. Vreau sa stim de multa bunatate cu care suntem tratati si multa iubire cu care suntem protejati. Vreau sa fiu asa cum m-a lasat Dumnezeu. Trebuie sa fac ceva, sa aduc moment de moment bucuria botezului, sa fac cu rabdare si intelegere, sa stau in adevarata legatura cu Dumnezeu, sa nu ma indepartez nici cu gandul. Cred ca avem multe incidente, dar nu asta e problema, cat ca nu invatam nimic, asta e problema. Sa stai ca un trantor, nu vad cum ar fi, nu vad cum as gasi atatea bucurii, atatea experiente. Ce mult ar fi sa fim ca niste albinute, ce bine ar fi sa ducem pe aripile noastre ceva ce da frumusete si nectar in jur, fructificand si fertilizand totul. Stiu ca nu are seaman Dumnezeu, dar trebuie sa incercam sa fim cu  vie dragoste si noi si sa facem tot ce stim cat mai complet, sa fie cu asumare si cu intentie buna. Sunt foarte  fericit.

Creația vine  acum sa ne arate cat de viu e totul si cat de dedicata este cand o chemam. Freamat este sa stii cata iubire te inconjoara. Stiu ca numai bucuria mea cat e de mare, nu o pot duce. Stiu ce minunatie e cand privesc spre cer, stiu fericirea ce ma duce spre creatie si spre inaltimile sufletului. Ei croiesc pentru noi un drum frumos, dar noi nu-l dibuim din cauza mandriei. Sunt viu cand las creatia sa aduca in cale binecuvantare si speranta si minune si uimire si liniste si numai pace. Sunt posomorat ca nu avem toti aceasta bucurie, dar cred ca miracol este daca credinta este. Eu nu am saracie nici de un  fel si sa nu credeti ca sunt vreun bogat cu vila, dar simt ca nu mi lipseste nimic. Nu am voce si nu am stiut niciodată  cum e sa primesti sau sa faci ceva vorbind si sa fii inteles. Dar cu toate astea fac din orice ceva frumos, ca asa gasesc frumos. Stiu ca nu sunt decat cineva care sta si primeste ceea ce crede de cuviinta creatia. Vreau ca bucuria sa o simtiti cum e, ca nu este ceva care sa nu fie bucurie. Ce stim e ca strabatem cu viteza tot, luam tot, dar nu ne trebuie tot si stiu ca toti stim asta, dar nu ne putem opri. Stiu si ca dorinta este sa ne uitam in afara. Da, e dureros ce vedem inauntru, dar credeti ca linistea  vine din exterior?  Cu minune omenirea a crescut in stiinta si in multe domenii, dar ramane un miracol totul. Drept sa spun cine e bun, e cu gingasie in sufle. Si trebuie sa stiti ca darul vietii este cel mai pretios, vine cu un suflet ce ramane viu cat timp ii oferim lumină si nu lasam muntele intunericului sa vina spre el. Cred ca nu e nimic mai presus de suflet, cu el e sau nu e. Reducem stresul dar in profunzime nu stiu cat stam in autenticitate. Sunt multe metode si tehnici care sa ne ajute sa fim conectati, dar din lipsa  cinstei fata de suprematia sufletului, nu stim sa fim sinceri si nu vrem sa aflam ce nevoi avem.