Creatia ce daruieste

Viata celui cu autism e diferita. Hu, cat de diferit e, vin sa va explic cum. Eram la scoala si nu faceam decat sa stau cum trebuie in banca. La ora am raspuns pe ipad si toti colegii voiau sa aduca profesorul sa vada. Da, sunt diferit, comunic diferit. Nu stiu daca e bun sau rau. Nu e decat imbucurator ce a fost. Cred ca nu se va ajunge vreodata sa vedem ce e cu fiecare si sa il luam asa cum e. Ma refer la cat facem sa fie cat mai putin vizibil si tot nu e asa cum sunt ceilalti. Faceam bine tot si mi-au zis ca sunt cel mai destept, dar e vorba de multa munca, dar si mai multa credinta si spirit de prezenta, de simtire. Bun, ce vreau sa spun este ca, da, suntem diferiti. Cred ca, daca suntem un exemplu, e bun, dar continuu trebuie sa arati, daca vrei sa iei pauza vin ei spre tine, vin sa vada cum ai facut si sa mai faca o comparatie. Vreau sa nu intelegeti gresit. Fac cu greu cand fac, dar vreau sa stiti ca nu e comod. Fac si cu usurinta dar, nu, nimeni nu stie ce sta in spatele usurintei. Freamat creez, da, acum sunt bine de tot. Fin ma strecor in valtoare. Cred ca vreau sa va mai spun ceva. Darul dat de Dumnezeu e prezent la fiecare, doar ca eu am curaj sa il arat fiindca ma bucur si il pretuiesc. Ca mine nu sunt multi, atat de recuperati, dar sunt nonveral, asta e greu. Fac efort cu ipadul, dar ma bucur ca razbesc. Viata o vad frumoasa. Am avut cea mai mare sansa cu asa familie, asa consultant, Alina Bobarnac, si cu cei doi cu care lucrez acum. Cred ca sunt tare norocos. Ca nu e putin lucru si vreau sa le multumesc mult Elenei si lui Laurentiu. Nu e decat mare recunostinta.

Vuiet autist

Vuiet facem fiecare, dar autistul are freamat continuu. Cred ca are mult mai intens. Sunt multe studii, eu va spun din experienta, ca fac continuu asta. Dar ce e viu, e ca noi avem creatia simtita altfel. Nu toti dintre noi. Da, sa creezi ceva acum, lumea va intelege ca e asa, ceva superficial, dar nu credeti ca e un efort. Fericirea actului creativ este unica. Da, dar vietatea nu creeaza orice, adica sunt momente care, cred, sunt tare grele si doar eu simt asta, nu, nimeni altcineva. Nu cereti sa fiti ca mine, ca e greu. Vreau sa faceti in viitor cate putin, exercitii de empatizare. Nu credeti ca veti reusi, dar incercati putin. Cred ca vointa nu e de ajuns din partea noastra. Bun, ma refer ca e vorba de o sumedenie de factori. Sa nu vreti mult fara sa stiti cum sa dati. Bun, uite am intalnit copii cu care am inceput terapia in acelasi timp. Uite ca suntem la alt nivel fiecare, dar nu ca nu ar fi putut duce mai sus vreunul, cat a fost tinut altfel in program, ca bun voia sa faca. Va spun ca la un moment reusim sa ne gasim un drum doar ca unii dintre parinti sunt stresati sa vada aceasta. Mirarea mare pt multi e cum scriu daca nu vorbesc, cum creez daca nu vorbesc. Este mister fara doar si poate, dar nu  trebuie sa fie asa cand, da, este Dumnezeu  care iti da atatea. Nu v-am convins, dar vreau sa descoperiti si voi mai mult, minuni veti afla. Visul meu este sa am in viitor un centru unde sa nu fac discriminare, sa ma intalnesc cu copii de orice categorie si sa dau din experienta mea. Stiu ca voi face asta, nu stau degeaba in acest sens. Creaza si tu ceva ce sa te bucure si nu da decat cu sinceriate, nu altfel, ca nu va iesi nimic. 

Viata cu realizari

Ca stiu sa vreau mult, sa dau minuni. Ce vreau sa spun e ardoarea cu care eu cred in tot ce inseamna frumos. Am inceput sa lucrez la farmecul unui proiect, sa nu fac ceva decat frumos si minunat. Breaz sunt si stiu ca Cel ce e Creator ma va ajuta si va fi alaturi de mine cu multe. Ascult cererea Lui si incerc sa o fac. Bun, nu stiu daca voi reusi sa fiu la standarde inalte, dar vin sa va spun ca am credinta mare. Cer sa nu bucur decat creatia, fiindca asta e important. Cred ca am vrut mult sa reusesc si de asta am reusit. Nu am idee daca voi mai avea asa un noroc vreodata. Ca nu stiu cum eu am oameni asa de buni.

Vreau sa fac un centru si vreau sa aiba parte cat mai multi copii. Cred ca nu stiti ce mult imi doresc asta si cat de minunat cred ca se va intampla.  Cred ca bucuria vietii mele asta e si voi avea grija sa se implineasca.

Bun, credeti, vreau sa credeti mai mult! Bun, stiu ca viata cere sacrificii si daca ar insemna sa fac vreunul pentru centru, as face asta, stiu sigur. Nu am nicio idee ce ar insemna sa ai un centru, dar stiu ca nu va fi decat frumos. Nu cer acum decat asta.

Daca nu am renuntat…

Nu vreau decat sa cream ceva frumos impreuna, sa nu plangem impreuna cat de rau este apoi. Stiu ce greu e pentru unii, stiu ce greu mi-a fost mie, stiu ce bine poate fi daca suntem cu credinta si munca multa. Greu nu dau daca vin cu iubire, cea pe care a numit-o Dumnezeu, vindecatoare. Este iubirea cereasca pe care nu o avem noi, dar macar tindem catre ea. Hu, cat viu e tot si cat de frumos sunt date lucrurile in viata asta. Stiu ca vin ca sa va stresez, dar stiu ca nu trebuie sa lasam lucrurile asa cum acum sunt. Vreau sa fiti prezenti in tot ceea ce faceti. Aduc in discutie deseori sa nu lasam asa ca nu e viu. Dumnezeu ne trimite, facem la fel ca El si uite ca asa e cel mai bun. Facem fara a fi acolo multe lucruri si e pacat ca totul e asa de frumos si nu ar trebui sa facem decat cu aceeasi frumusete in suflet. Cred ca viata in multe dati ne scoate in cale solutia sa nu ascundem lumina, dar noi ne ferim si dam din coate din greu, preferand intunericul. Bun, eu stiu ca nimic nu se obtine fluierand. Eu am muncit enorm cu toate, eu am ascuns lumina cand voiam sa renunt,cand nu era nimic care sa iasa, dar vreau sa va spun ca imediat nu lasam sa se duca la implinire. Da, eram cu luare aminte si voiam sa cred ca pot si munceam si puteam si cadeam si din nou ma ridicam. Cred ca aveam asa momente in zi de ma oboseau complet. Uite, ca sa ajung aici, ce greu a fost, dar nu imposibil. Trebuie sa gasesc inspiratia de fiecare data. Constanta este Creatorul. Da, El nu m-a lasat niciodata, El bun mi-a dat tot timpul. El nu a stat sa nu ma ajute. Vreau sa fiti siguri ca vie e starea cand suntem cu El. 

Am vuiet viu

Da, sunt creatorul unui centru care va aduna toti copiii care au nevoie de atentie, nu neaparat de cunostinte academice. Stiu ca e mare nevoia de a primi bine, tot ce inseamna informatii pentru cresterea lor, dar si mai bine e pentru cei ce vin sa descopere culoarea frumoasa a invatarii. Stiu ca nu e usor sa multumesti pe toti, eu as vrea cu toti sa facem, dar nu fac decat cu tot sufletul si asta imi face viata frumoasa. Sa nu credeti ca nu sunt asemenea oameni care fac asa, ca sa ne bucuram de oportunitati. Realmente daca facem fiecare, vom fi mult mai bine.

Vreau sa fim mai buni, mai deschisi, mai ascultatori sa putem auzi sunetul viu al creatiei. Iubire vie sa avem, viata cu iubire sa avem, creatia sa o iubim si totul sa respectam.

Aduc in discutie farama de viata ce am avut-o mai demult. Eram atat de viu, dar putin convins, reuseam atunci cu oameni rari, saturam pe toti cu starea mea, mi-era frica de inca o zi. Saream cat colo cand ajungeam la capatul puterilor. Ascultam rar, adica auzeam, dar nu puteam sa inteleg ce era cu atatea comenzi. Stiu ca imi placea mult sa ascult muzica si sa stau la geam, sa privesc mult cerul si pasarile. Hu, cata libertate era, cat de fermecator era tot acolo sus! Stiu ce minuni sunt ascunse in jurul meu. Stiu cat de minunat este sa fac vrerea Lui. Cred ca bunatatea asta e molipsitoare. Vreau sa stiti ce greu e cand nu poti sa simti asta. Ascult inima cu tic-tac-urile ei si ma minunez de bunatatea lui Dumnezeu pentru acest dar. Dar, ce nu il poti pierde daca bucuri creatia, daca esti in ea si crezi in ea. Farmecul acesta este miracolul trairii in Dumnezeu, respiratiei cu El, vrerii de a face ceva cu El, numai cu El. 

Creatia sa nu o inlaturi

Cresc si vad ce mult bine ne da asta, adica Dumnezeu si nu stiu cum ar fi fara El. Astept fiecare clipa sa vad ca minune e si asta pentru ca nu pot decat sa fiu ferici,t ca nu bucur daca nu sunt asa, ca  vreau minuni sa fac si eu. Uite, sunt bucuros ca am note bune la scoala, ca sunt sanatos, ca am autism, dar ca sunt bine, scriu si asta ma bucura. Stiu cate greutati sunt in jur, stiu ce minune e cand primesti ajutor, dar sa inveti ceva din acest ajutor. Stiu multe lucruri, da, dar cred ca mai mult trebuie sa simtim decat sa stim. As dori ca creatia sa fie iubita de cat mai multi. As dori ca iubire mai multa sa avem si mai putin sa ne plangem. Buna starea asta, ca buna e fericirea asta, ca bunatate sa vina in toti si sa o oferim. Stiu ca vine vreme buna, stiu ca vom fi mai buni, stiu ca suntem fiecare in etape diferite, dar e important sa nu lasam cu neglijenta, sa facem superficial. As vrea ca minunea sa o primiti, sa vina si sa o oferiti. Vreau sa veniti cu bucurie in minunata lume a sfantului cer viu, sa va uimiti cat de vibrant e, cat de viu e, cat frumos este. Sa nu facem altfel bucuria, sa nu bucurati intunericul, sa nu incepeti sa credeti in prostii, sa nu scanteiati cu intunecime. Cred ca vreau sa fac mai mult pentru copii si asta fac. Aduc viata in ceea ce fac, aduc acum tot ce pot eu mai valoros, stiu ce mult ar prinde sa facem toti ce ne place. Cresc si nu pot sa concep ca starea mea sa nu fie cea a lui Dumnezeu, sa nu fac ce si El vrea. Trebuie sa fac ca asta e de facut si miracol va fi. Trebuie cu totii sa ne bucuram de viul acesta, sa ne vindecam, sa fim fericiti, sa devenim fericiti realmente. Nu dau viu daca eu nu fac viu tot. Uite, vreau sa ajut copiii sa vina cu mai mult curaj, sa se deschida spre bucuria invatarii, sa vina cu aceeasi stare cu care au venit pe lume, sa vada sufletul cum le canta daca vin cu credinta multa. Vreau sa stiti ca vuiet e important sa facem, ca vuiet ne-a dat Dumnezeu. Sa credem mult in intentia Lui de a face lucrurile vii si bine, sa facem soarele sa straluceasca, sa facem creatia sa vina in ajutor, sa lasam creatia sa lumineze prin noi. Rea e starea inversa, rea e viata in intuneric, rea e starea ce o lasam sa atinga sufletul. 

Ruinati devenim daca nu venim cu credinta vie. Eu stiu ce iute e rautatea, ce mirare e uitarea raului. 

Darul ce ni se arata

Vreau ca fiecare sa fie macar o secunda cu inima sus sa vada cat de minunat este. Nu bune sunt starile ce nu te duc sa vezi lumina cereasca. Stiu ca nu vine bun daca nu e minune de sus si nu e cu Dumnezeu. Cred ca bun e sa stam cu grija acestui lucru, vreau sa stiti ca nu e nimic fara solutie chiar daca pare imposibil acum. Jur ca nu voi face nimic diferit de ceea ce Dumneze, da, ar voi. As face diferit fata de prostia mea. Vreau sa nu credeti raul ce va suprinde in mod atractiv, ce creeaza cu ademenire mare groapa pentru suflet. Aducem bunatatea trimisa de Dumnezeu si noi nu o luam. Jur ca daca am lua o si imparti ar fi minunat. Stiu ca vreau bucurie, dar vreau pentru ca stiu ce efecte poate avea asupra vietii. Minunatul farmec nu lasa nimic care sa nu straluceasca, sa nu vina cu vie viata, cu vuiet creator. Uite, ce lumina vine de sus cand avem gandul cel bun si curat!

Trebuie sa vedem si sa traim

Casa in care am fost este minunata. Uimitor vine creatia sa lumineze pamantul asta frumos. Fac ce fac si dau de cinstirea pe care Dumnezeu ne-o face. Fac ce fac si vad atata stralucire pe care o aduce Divinitatea si viu farmec aduce in lume. Sa stam putin si sa privim, sa stam putin si sa venim cu un gand curat si apoi sa vrem sa aflam din mirajul trimis pentru bucuria noastra. Uitam sa ne uitam  catre sus, catre creator catre viata ce ne e dar. Tu, nu, nimic nu minti, dar, de fapt, o faci cand ignori cand lasi sa treaca, cand vine vremea si nu simti ca esti pregatit. In imediata apropiere sta minunea si nu credem ca e acolo, ci vrem sa o cautam departe. In cer Dumnezeu nu lasa sa treaca cu vederea ceva, ci minuni continuu trimite. Grea cerem sa ne fie viata si ea poate fi simpla si frumoasa. Sa nu uitam de cata credinta avem nevoie sa facem o mutare, cat un bob de mustar. Uitam cat de minunat e tot ce ne inconjoara, uitam ce putin cere Dumnezeu de la noi si ce mult da El. Trebuie sa credem, atat trebuie sa facem. Vreau sa fiu cu bagare de seama, sa fiu cu vie traire, sa fiu cu atentie spre vie viata, cu dragoste si bucurie, care sa bucure si ce e in jur. Iubirea este minunea la indemana. Aduc ceva ce nu am mai adus, vreau sa va spun ce lumina e cand in altar stau si il privesc pe tata, hu, cat de strălcitor e tot si cata mangaiere este cu bunatatea ce o lasa Dumnezeu. Vreau doar sa va spun sa vedeti lumina ce sfinteste.

Uimire sfanta

Fa cu bunatate, ca nu costa! E mai rau si te costa sanatatea sa vii cu ura, sa nu vrei sa cercetezi putin starea ta. Stiu cum e sa fii frustrat, nervos, mai ales, stiu cum e sa fii agitat de cat de speriat esti, dar vine si momentul in care, daca nu aduci putina liniste sa reglezi ce nu e asezat, atunci asa continui. Uite, ce sa spun cum faceam cand deveneam nervos, era de nevazut! Insa de noi depinde sa ne reglam. Bun, ce trebuie sa stiti- ca nu e nimeni dator sa imi accepte starea urata, ci fiecare ar trebui sa se controleze. Nu stiu insa, mi-e greu uneori si acum, dar cer sa ma controlez, cer calm sa fiu si vine starea cu buna intentie. Bucuria mea se vede mult cand scriu ca pot comunica, dar credeti-ma ca nu e usor. Reusesc si asta imi da bucurie. Nu stiu cum ar fi daca totul ar fi numai usor. Ca sa va dau nu un exemplu, ci mai multe, ar fi incapacitatea mea de a vorbi si capacitatea de a scrie care este asa o ciudata asociere. Acum as vrea sa fiu tare cinstit si sa va spun ca eu nu va cred cand spuneti ca nu puteti ceva, deoarece cine nu poate, aduce cu el si o nevoie de a crede mai mult. Asa, deci va spun ca puterea de a realiza exista si minunea de a continua, asemenea. 

Ce creatie fabuloasa!

Cred ca oricine nu are acea mica flacara, are mult intuneric ce ii intuneca nu doar mintea, ci si sufletul. Sa stam cu luminita aprinsa, sa mentinem licarirea. Stiu cum e sa fim daruiti sau nu, insa stiu si cum e sa faci minuni cu ce ai. Stiu ca fericirea mea consta in aceasta viata pe care o duc cu incredere in Dumnezeu. Mai stiu ca nu dam nimic fara a primi inapoi inmiit. Aduc cu mine multe emotii si multe trairi. Sunt ca un dar ce abia asteapta sa fie desfacut sa vad bucuria celuilalt. Stau si privesc catre darurile tuturor si putine sunt descoperite. Sa vezi ce inzestrat e cel de langa tine si sa nu il poti ajuta cand nu face nimic, dar se plange de una sau alta. Gasesc viata tare generoasa, doar ca viata nu te forteaza nici ea sa aduci, ci te lasa liber in alegeri. Asteptam masina si vedeam multimea de liceeni creduli ca viata se reduce la tigara fumata in afara curtii, ca in interior se da amenda, si in acele ascunzatori care le dau bucurii trecatoare. Asteptam infrigurat si imi parea rau de ei, fiindca au daruri ce le risipesc si nu isi dau seama. Stiu cum vine valul si trece si ei raman descoperiti si cred ca asa trebuie sa fie. Ce e rau e ca adultii din jurul lor sunt si ei preocupati de cele trecatoare si astfel orbi la copiii si adolescentii de langa ei. Vreau ca minunea ce ne e data sa o aducem la iveala cu orice pret, sa facem toate eforturile. Asa viata redevine cum ne-a fost oferita, noi suntem toti ca intr-o moarte cerebrala si trebuie sa credem ca nu ramanem in bezna, ci iesim asa cu aripa intinsa de Dumnezeu. Dar sa facem din orice, dar sa oferim indiferent de ocazie, dar sa fie fiecare clipa. Stiu ce minunat sa stim multe lucruri, insa fericit e cel impacat si credincios in Dumnezeu. Cred ca suma adusa de ceea ce oferim este un suflet frumos si mare si asemenea celui lui Dumnezeu.  De cand cred mult, vad cum acea lumina vine sa straluceasca mai tare. Asa cum ea straluceste asa si viul din mine e mai aprins. Vin sa accentuez ca nu vreau sa va lasati fara a avea cu voi permanenta credinta. Da, vreau sa fiti cu bagare de seama la fistichiile obstacole si cui incredintati credinta voastra. Ce vreau sa spun e ca vin dupa multe experiente si cred ca nu stiu cum sa va spun mai clar ca doar Cel ce a creat tot este Cel ce te ajuta sa creezi. Stiu ca ajungeti intr un punct in care nu stiti cum sa procedati. Alegeti ca fiecare clipa si gand sa fie cu Dumnezeu. As da bucurie de la mine, sa stiu ca sunteti si voi bucurosi. Freamat ce creeaza asa o vie traire. Farmec ce freamata cu dreapta fericire, farmec ce aduce fericire. Ascundem multe tristeti si ingropam vointa fara de care luminita nu se vede. Vreau minune sa vedeti si sa traiti!

Credinta, nu ascultare de zei….fara Dumnezeu nimic nu e

Realizez că viata reuseste sa ne impace insa noi credem ca nu e destul. Da, ce bine e cu credinta ce devine ca un val protector! Vreau ca minunea sa cuprinda sufletul vostru. Sa va realizati cu ce vreti, insa sa nu incetati sa credeti ca Dumnezeu exista in forma in care El a creat tot. Ce dus rece pentru evolutionisti! Bureaza cu mici minuni, dar noi buram cu mici neincrederi. Stau in mirare continuu privind la maretia creatiei. Cer cu minune vietii sa caram cu noi doar bucurii. Veti spune ca e greu, insa vine bucuria sa te salveze, si nu ciuda sau inchistarea care creeaza stare de moarte a sufletului. Ce e asemenea lui Dumnezeu este veseli ein cer. Stim ce buna este cedarea infumurarii. Mai stiu si cum este sa facem liniste in interior sa auzim vocea cea buna. Crearea minunii bucura cerul si pamantul. Asteptam cerul sa nu aiba nori, insa noi nu indepartam norii din inima noastra. Bureaza cu mici semne vii, dar noi vrem sa vedem evenimente. Stiu ca avem multe de facut, insa vreau ca veselia de a fi sa nu o lasam deoparte. Fac cu fericire orice efort, stiu unde trebuie sa ajung, stiu cum trebuie sa cred ca sa ajung departe. Uimire in jur ca viata nu e pretuita. Uimire ca avem atatea solutii si suntem atat de incapacitati de ganduri incarcate, innegrite. Stiu ce de creatori ai asa-zisului succes avem peste tot. Mai stiu ca noi credem doar ce vine rapid, nu avem nicio rabdare sa vina ce trebuie in timpul care trebuie. Stiu ca dimineata este momentul pentru care trebuie sa multumim ca avem asa o sansa sa ne mai bucuram, sa ne inviem, ca sa fim mai pregatiti. Stiu cum e sa fim multumiti de o reusita, sa fim multumiti si de o noua zi, sa fim bucurosi pentru fiecare clipa sa fim induiosati de toleranta lui Dumnezeu, de credinta ce ne-o trimite in dar, de iubirea cea mare. Nimic nu e farmec deplin daca nu este presarat cu duh de iubire, de smerenie. Cum de vrem asa multe, daca nu stim ce sa facem cu ele sa ne tulbure mult, de asta ne implicam in multe, sa avem ocupatie, doar asa.

Cine nu stie ca vuietul e viata cand se aude?! Sa stiti ca e bucurie cu minunea ce se creeaza cand avem vibratia de la Dumnezeu. Tu nu cedezi cand iti doresti ceva, tu nu cedezi cand simti ca ne sunt incarcate drepturile. Este buna cedarea insa, cand nu vezi ca vie bucurie iti aduce acel lucru, dar stii asta atunci cand privesti in jur si viata se arata diferit daca ai privi viu. Vin sa spun ca a privi viu, este sa vorbim cu noi, dar sincer, sa vorbim cu interiorul nostru si sa lasam sa ascultam, si cel mai important este sa acceptam. Nu e mare filosofie, va ia cateva minute, nu e complicat, nu trebuie sa stapaniti tehnici adevarate de nu stiu ce meditatie, dar sa nu va mintiti. Stiu ca viata ni se apropie cu lucruri bune cand venim cu deschiderea de a cunoaste ca putem sa traim si altfel.  Nu am in credinta mea minciuna, nici fata de mine, nici fata de celalalt, dar daca m as fi pacalit eu cu terapia si familia mea, nu as fi avut reusite minunate. Reusitele, pot spune, le traiesc bucuros, am sustinere continuu. Iubirea in familie este motorul ce sustine depasirea oricarei greutati. Este magnific sa fim ca intr un nucleu toti. Ce e fain ca astfel depasim mai usor tot. Nu cred ca minunea este sa te faci ca merge bine ceva cand de fapt nu merge. Ce e si mai grav e sa crezi ca nu mai este nicio sansa. Dimpotriva tot timpul mai e ceva, tot timpul mai aducem ceva bun, daca cautam cu adevarat, putem gasi cea mai slaba luminita, este deosebit de bun acest lucru. Ce dam aceea se intoarce.  Este o experienta ce spun, este lucrul cu mine multi ani, este cu complexitatea unui proces ce se doreste facut bine. Vin cu inca o idee, este inadmisibil sa cauti, sa gasesti si sa nu aplici din diverse motive intemeiate sau neintemeiate. Vreau sa stiti ca sinceritatea duce la vindecare, astfel suntem cu un pas in fata atunci cand devenim sinceri, fiindca in acel moment cu noi se intampla ceva in organism, e ceea ce auzim sub alte denumiri, dar care duc in acelasi scop.

Acest simt egoist este spre pieire. As vrea sa schimbam putin.

Ce sa mai spunem despre munca celor din inchisori sau din razboaie, cand nu stim sa avem rabdare, in general, in legatura cu orice situatie. Sa stiti ca multe sunt diferite, insa noi nu avem acele abilitati de a aborda situatia diferit. Sunt asa de multe acele situatii in care, daca nu avem promptitudine, nu avem spirit de a ajuta, de a fi in pielea celuilalt, nu este in regula. Daca binele doar il asteptam fara sa il facem, nu e nici asta bine. Reusim sa ne inraim, fiindca suntem in concurenta. Vreau sa transmit ca a fi egoist este cel mai pierzator drum. Sa stiti ca nu e vorba de a avea, cat, egoist fiind, pierzi foarte mult, pierzi  din lumina faptelor bune, pierzi din stralucirea inimii cand ea se deschide sa ofere atat cat are, pierzi din frumusetea ce se creeaza in acel moment viu si aproape adus la perfectiune. Stiu ca asemenea aceluia care primeste si cel ce daruieste este la fel de castigat. Jur ca stiu ce spun, eu nu am nicio retinere in a spune tot ce stiu ca ar ajuta si sunt deschis la a raspunde cu toata dragostea si astfel simt ca o bogatie vine spre mine. Stiu ca nu e cu niciun interes cand povestesc tot ce ar ajuta, stiu ca nu as vrea sa fiu ipocrit, pentru ca Dumnezeu nu asa ar vrea sa fim, stiu ca vin sa stam in a crea cu totii in lumea asta o viata frumoasa si stiu ca nu suntem decat toti oameni, oameni care ar trebui sa creada mult unul in celalalt si sa se ajute reciproc, ca asta e secretul unei convietuiri frumoase. Acum sa stiti ca vin sa va spun o intamplare. Da, eram cu un tutore la un restaurant si ce minunat a fost cand a fost alaturi de mine fara jena sa fiu eu cat mai natural. Statea astfel incat sa nu ma inhibe, dar nici sa para ca eu am o probleema si totul a decurs asa de minunat. Acum imi amintesc mult si ma bucur ca am avut si oameni de la care sa invat chiar daca au fost unii care uitau ca au de facut ceva si abia asteptau sa plece si asa a fost o perioada in care am vazut oameni pierduti care nu stiau ce e cu ei, daramite sa mai faca ceva in mod profesionist. Eu nu am asteptari acum, dar ma mir cum de suntem asa de lipsiti de vreo scanteie de a face ceva, ceva mai mult, ceva diferit, ceva care sa schimbe, sa aduca eficienta.

Vreau  sa stiti ca nu cerul este innorat, ci felul in care noi privim cerul asa este. Eu sunt cu mare bagare de seama cand ceva mi se infatiseaza si nu judec dupa o prima imagine, ci stau si caut cat de mult pot sa ajung acolo unde ceva imi spune multe. Cred ca vin cu  o mărturisire. Reusesc sa nu dorm noaptea, dar doar pentru ca eu noaptea pot gandi si simti diferit. E linistea care aduce multe lucruri in mintea mea si le asaza altfel; e linistea care  cere sa fie ascultata. Cred ca vine apoi asa o simtire care ma asigura de unele lucruri si e asa intens, incat simt ca nu e real. Sunt mult prea incantat sa mai adorm apoi.

Sunt asa de fericit incat nimic nu mai contează. Vreau sa va lasati in grija lui  Dumnezeu, ca apoi totul capata sens si totul  are multa semnificatie. Cred ca facem cu mana noastra sa ne fie greu si asta nu e bine. Stiu ca niciunde mierea nu e mai dulce decat din stupul divin. Mai stiu ca orice curatenie trebuie sa se faca si pe dedesubturi, adica sa vrem sa indepartam fiecare gand, fiecare asemenea idee, care nu e in sens cu divinul. Stiu ca nu e asa de usor, dar treptat putem atinge diferite niveluri care sa ne faca mai  buni. Stiu cum e sa fii in haos. Dar sa nu ne imbatam cu apa rece si sa iesim, sa fim cu luare aminte la orice lucru mic sau care pare neinsemnat.  Stiu ce rau e sa simti ca nu mai iesi din intuneric, stiu cum e aceasta situatie si stiu ca vorbesc in  cunostinta de cauza. Sa fim  verticali cu noi insine si sa facem totul cu incredere deplina in creatia ce ne-a facut atat de buni. Stiu ca nu e viata mai frumoasa decat cea in care e partener si Dumnezeu. Vina nu o putem arunca la nesfarsit in exterior si e necesar sa cautam mult spre noi. Stiu ce facil e sa gasim explicatii, dar nu inseamna ca am gasit si solutiile astfel. Vreau ca bucuria ce mi-e data sa fie dusa mai departe si sa molipseasca.

O sa va spun ca autismul nu e ceva exotic, extravagant, ce sa fie supus curiozitatii, de dragul cercetarii. Eu il port cu mine si minunea, poate cea mai mare, e ca il privesc, ca ma uit detasat la el si ii spun ca munca si increderea, credinta l-au invatat multe. Sunt fascinat de limitele unora din jur si cred ca sufera. Sa stiti ca nimic nu trebuie sa va  limiteze, ca nu e nimic imposibil atat timp cat le ai pe cele trei de sus. Dragostea fata de schimbare, de invatare, am avut-o tot timpul si asta a fost constant in mine. Sa stiu ca poate fi si altfel, sa stiu ca nu e doar intr-un fel, ci ca multele perspective se arata continuu si importanta este privirea. Stiu ca suna diferit. Da, e diferit, fiindca ne-am obisnuit sa lancezim si, uite, ca stam intr-un stadiu fara dezvoltare. Vreau sa va ganditi si sa observati in jur cat de inteligenta este natura, sa vedeti cat de mult ne arata ca se poate doar daca ne oprim sa vedem omida aceea care isi desface la un moment dat aripile si cere ca sa ii fie admirat zborul. Cred ca nu trebuie sa ne lasam dusi doar de amagirea unei anumite fete a situatiei, cat sa fim cu deschidere si cu numai iubire. Sa nu incetati a crede! Sa nu faceti vreo intalnire cu depresia, caci va invaluie si va aduce in stari ciudate. Da, fiti echilibrati si credeti! Faceti pactul cu Dumnezeu si e cel mai avantajos. Iute sa fiti cu mintea, sa nu va fie furata.