Acum am motive de fericire. Bine e sa fac ceva. Am cam dus dorul. Am fost numai in vacante. Trebuie sa spun voios ca e groaznic de bine. Nu stiu cum sunt altii, dar mie imi place. Viata e ca lacul ce ascunde mistere. Ca nu sunt vieti ce cer sa fie sacrificate. E un joc pe cat de simplu, pe atat de complex. Cel ce joaca tare va avea de castigat. Mult e ca eu sa vorbesc, dar stiu ca se va intampla. Eu tare mult imi doresc. Viata e premiul cel frumos al lui Dumnezeu. Nimic nu se compara cu fericirea data de lucruri marunte. Nu graiesc bine cand spun ca uit de Dumnezeu unii oameni. Fac viata grea. Reusesc doar cu El. Greu e fara. Se incred in ei, dar fara sperante. Hula nu se vrea iubitoare. Trebuie sa fim iubitori, ca El.  Sa nu incercam sa cream fericirea uitand de unde am plecat. Darul cel mai pretios e cel ce tine de suflet. Nimic nu e mai pretios decat acesta. Momeala nu ajunge la pestii care nu vor sa manance. Stiu ca e mult spus, dar reusim cu El tot timpul. Vreau sa va spun ceva. Uitarea e normala, dar nu cea de Dumnezeu. Facem minuni multe, dar sa stiti ca fara El minuni nu ar fi. Este ciudat, dar atunci cand ne laudam ca facem ceva, de fapt nu noi facem. Binele se face greu, dar El e numitorul comun. De aceea ar trebui sa devenim intai mai buni, apoi mai performanti. Este greu, dar asta e calea. Ca vreau ca binele sa stapaneasca. De reusita nu ducem lipsa, dar de pace, da. Sa nu uitam ca facem multe dar nimic nu e viu fara El. Sa il aducem de acum in viata noastra. Dumnezeu nu forteaza, El invita. Cred ca de cand am aflat ca am autism, viata o simt mai generoasa. Clar e faptul ca m am schimbat. Stiu ca nu e nimic usor. Dar mai stiu ca e minunat . Fericirea e in mainile noastre. Ca nu altcineva te face fericit, ci tu insuti. Vrem sa primim, dar nu vrem sa oferim. Ca nu asteptam cu rabdare, ci cu foarte multa agitatie si reusita se lasa asteptata. E un fel de nimic. Autentic este sa nu fim agitati, ci calmi si frumosi. Fac ce fac si imi amintesc de un moment in care cel mai timid copil de la gradi este ascultat de educatoare cand ii spune ca se simte singur si il ia in brate. Credinta ca cineva il va asculta a prins viata. Nu trebuie sa deznadajduim. Da, vreau sa fiu ascultat si sa cred ca voi izbandi in tot.