Nu am adus in discutie niciodata despre tati care desi par oarecum indiferenti ei fac numai putin decat mamele. Mult se spune ca iubesc mai putin, nu e asa. Nu vreau sa se inteleaga că sunț mai putin importanti. Ei nu vor sa fie asa. La mine desi pare asa, stiu ca nu e. Ca nu te simte ca mama e altceva. Reusea sa ma inveseleasca facand glume bune. Ca nu iubim ca sa primim, ci ca sa oferim mai mult nu mai putin. Bun e sa ai asa parinti. Ei te aduc la credinta cand te pierzi, uita relele facute de noi, viața o traiesc fiece clipa intens. Iubirea lor se traduce prin toațe eforturile lor. Nimic nu e prea mult cand e vorba de oferit. Te iubesc chiar daca faci rele. Stiu ei cand nu faci sa vietuiesti cum trebuie. Te indruma. Multi isi reneaga parintii, sa se desparta, dar ei nu stiu ca multa iubire risipeste. Realitatea e ceea ce cream. Tine de fiecare. E fericit cel ce are cui multumi. Sa cerem iertare. Nu reintram bine in normal acum efemer e totul. Reteta fericirii iubirea de parinti este mai intai. Ca nu altfel se poate. Ca noi asta trebuie sa retinem. Iubirea e sfanta, ea vindeca, repara. Minuni am vazut. Reuseam greu sa ma linistesc, iar parintii fiind cu mine mau ajutat. Am in minte alta situatie. Eram la bunica, iar mama fiind obosita a ajutat o. Parintii raman parinti, chiar de copiii cresc. Ca nu am intalnit parinte care zice ca e usor sa cresti copii. Se stiu situatiile care sunt de avort sau abandon. Nu le judecam ca nu stim noi ce e acolo. Nimic nu trebuie judecat. Dumnezeu e cel ce stie mai bine. Sa vedem de noi, nimic nu se vindeca fara noi. Eu cu sisul meu avem superparinti. Ei ne dau tot ce se poate. Nu suntem copiii model, sa stiti. Ca nu ca sa facem ceva ne iubeste, ci pur si simplu. Greu cred le este, dar nu renunța.