Reușesc cu numai bine să fac ceva care e folositor pentru mine. Greutatea dispare dacă ai realmente susținere. Eu cum să nu pot face, dacă un fluture iese din cocon cu atâta încredere. Ăsta e model de percepere a vieții. Unul e fluturele, altul e omul. Că nu cred că omul are mai puține talente. Vin cu o sugestie. Să fim toți niște omizi cu verticalitate, ca apoi să susținem transformarea în niște fluturi minunați. Trebuie să fim conștienți de devenire, să trăim cu verticalitate. Da, să fim modești nu numai la port, ci și la vorbă. Sunt bine fericit când știu că, iubind, pot să îi ajut pe alții. Nu cred în mica transformare, ci în una mare, pentru că se poate și putem mult mai mult. De ce nu suntem unul și unul, în sensul de generozitate, bunătate, reușită? De fericit ce sunt, coerență nu prea am. De bucuros ce sunt, viu mă simt. Nu știu fericire mai mare decât asta când ai familia cu tine și oameni buni alături. Nu știu să fac mai bine de atât. Vreau să vă găsiți și voi fericirea. Vin cu tine să o caut, dar nu e necesar, ea e deja la tine, doar că nu o vezi. Fii detașat de lucruri, de probleme și totul se va schimba. Lâncezeala nu e bună. Trebuie să fim cu luare aminte, eu devin mai liniștit când ascult muzică. Că știu că voi reuși. Fericirea realizează de fiecare dată ce nu poți crede cu mintea când nu ești fericit. De aceea suntem ca datori să fim fericiți, pentru că avem toate motivele. Nu știu să fiu supărat când nu am ceva material. Astea sunt trecătoare și urâte. Minunat s-a întamplat ca o dată să am numai bunătățile preferate și să nu le vreau. Era ciudat, dar mă simțeam bine pentru că mi-am dat seama că nu avem nevoie de multe. Se cere mult, dar nu avem nevoie de tot. Să bucurăm și să ne bucurăm. Că bucuria de A fi este cea mai mare. Vei fi uimit de cât de multe poți să faci dacă vei lăsa liniștea, căderea mândriei să se manifeste.  Că știu că nu vă pot convinge de trăirile mele, dar o să vă relatez continuu pentru a nu fi uimiți când vi se întâmplă și vouă. Fericirea are chip de împăcare, de iubire creatoare. Uitați-vă la noi, cei ce nu vorbim sau nu facem ceva independent. Creația nu cere să facem la fel. Iubirea face să putem face să nu credem că nu e posibil. Trebuie să biruim urâtul, demonul care e sub forma ambițiilor, a vrutului fără măsură, a luxului, îndoielii, trufiei. Te cuprind astea fără să simți și apoi te minunezi de ce nu găsești liniște. Timpul vorbește cu noi, ne așteaptă, dar noi nu percepem nimic. Că nu știm ce greu vine, de aceea să fim pregătiți pentru toate. Trebuie să fim pregătiți și pentru a primi ușorul, și greul. De vorbă cu fata mea cred că a fi pregătit pentru ceva înseamnă vrere acceptată. Poate fi și vrere neacceptată. Voi încerca eu să reiau cu niște explicații. Când primim ceva nu suntem întotdeauna bucuroși. Dar cam de fiecare dată când nu primim ne supărăm.