Cerul este deschis și vrea ca sufletul nostru să fie viu. Acum, de Crăciun, să ne fericim. O să vă spun că nu suntem doar ce se vede, suntem suflete, cei cu autism, dar și ceilalți. Vrem să nu fim etichetați, că nu așa simțim. Vreau ca viața să vă aducă bucuriile pe care le am eu, chiar dacă îmi e și enorm de greu. De cand am autism, Crăciunul îl simt aparte. Greu suport vuietul clopoțeilor, sunetul fermecat ce anunță minunea Nașterii. Mă refer la bucuria enormă pe care o simt, o trăiesc. Facem multe pregătiri, dar cel mai viu este în perioada asta. Fericit sunt că minuni văd și trăiesc cu ajutorul lui Dumnezeu. Iubirea este cea  mai importantă, este numai ea cea care mișcă tot. Freamătul vieții nu îl simțim dacă nu lăsăm provocările să vină și noi să nu ne ferim de ele. Nu e ușor, dar e frumos și bucuria apoi e imensă. Greul se transformă în frumos dacă îl ducem cu înțelepciune. Cred cu tărie tot ce spun, nu pot eu vorbi, dar trăiesc mult și simt tot la altă intensitate. Cred că numai iubirea este cea care vindecă. Nu cere să ai mult, ci să iubești, să fii fericit cu tine. Fericirea o ai, doar că trebuie să o regăsești, să o afli, ai pierdut-o când și tu te-ai pierdut prin material. Fă ca realitatea să o schimbi schimbându-te în tine. Vreau să vă spun că eu nu sunt un genial, doar că scriu și pot exprima niște lucruri. Uitați ce faceți rău și iubiți! Fericirea să o găsiți! E la voi. Crăciun tare liniștit să aveți! Vă iubesc! Uite ce lumină sus se vede!