Că facem vuiet uneori degeaba. Că nu despre vuiet e neapărat vorba, ci despre stările grele lăsate. Fad e omul care vine doar cu critici și nu aduce și ceva uimitor de creator. Nu mi-e ușor, dar voi fi ca voi curând. O vietate cât de mică trebuie ajutată. Că nicio ființă nu se face ca vie fără iubire. Bună devine vietatea plină de iubire. Voi munci mult și voi încerca să nu mă lâncezesc. Bine e când ai iubire, susținere, că așa poți mai mult. Nu vreau ca nimeni să fie ca mine și nici să facă ce am crezut eu. Bun că bucuria devine infinit mai mare când rezultatele sunt așa mari. Că viața nu se foiește cum vrem noi. Nu știu de ce, dar mai multe facem când iubim decât atunci când urâm. Nu că vreau doar iubire, dar asta e soluția. Fericirea este ca să vii și să găsești farmecul viu al momentului. De vorbă cu cea cu care lucrez mi-am dat seama că sunt multe de făcut și cel mai important să am răbdare. Nu știu ca să am așa ceva. Nimic nu cere fără de a da ea. Am făcut azi ca un arici și a stat ea ce a stat până m-a pus la ture de alergat și ca să văd că nu trebuie să mă simt prost, a alergat și ea. Bun să o simți așa. Nu știu eu să vin cu răbdare, dar voi învăța. Că de cât timp ai nevoie să găsești răbdarea asta. Găsesc eu calea ca să vină și la mine răbdarea. Fără să fim răbdători nu putem face nimic. Viața face să treci prin multe și astea devin lecții. Profesorul e înțelept. Vine vremea ca eu să nu trebuiască să demonstrez ceva și să ne înțelegem natural. Fericirea e la îndemână. Nu știm dacă vine cineva din afară să ne dea așa ceva. Eu cred că vom răzbate dacă vom fi uniți. Răzvrătirea e bună doar dacă vine cu ceva constructiv. Că nu pot să fac singur, nimeni nu e singuratic, nu trăim cu noi și atât. Suntem în unire. Că am cam cedat dorințelor, zic, și asta nu m-a dus la bine tot timpul. Vreau ca eu să fac ce nu am făcut, să cercetez mai bine problematica autismului. Că viața cere să cercetezi sufletul, ființa toată. Bun să vii cu ceva în lumea asta. Ce nu fac se vede în comportament, de aceea sunt intrigat. Va fi ca de curând eu să fac ce n-am făcut. Gunoiul îl voi da la container, iar ce e bun voi păstra. Ce se poate face se va face, și voi crea situația să fie așa. Că nu voi încerca să mă amăgesc fiindcă nu vreau să mă pierd. Vreau să vă spun că nu vii pe pământ să stai și să primești doar. Că nu ăsta se presupune că ar fi scopul. Vii să găsești sensul pierdut. Că nu o să găsești rapid, dar asta înfrumusețează căutarea. Ce minunat se poate trăi! Nu suntem vrednici de tot ce primim, dar nu știu ce facem că nu ne mobilizăm să facem asta. Că vii să cercetezi, să faci binele, să găsești frumosul. Să împărtășești cu ceilalți din frumos și bine. E minunat să facem asta și ar fi și mai bine să nu ne urâm. Da, sunt sigur de asta, nu mă îndoiesc și sunt sigur că iubirea se poate să facă miracole adevărate, care să schimbe vieți. Fac ca să nu cred că nu se poate. Cer ca eu să fiu mai bun. Să mă dezvolt și să cresc spiritual.